Încă nu știu cum să le explic copiilor ce este războiul și de ce a intrat în viața noastră
4. februarie 2023 Noutăți

Încă nu știu cum să le explic copiilor ce este războiul și de ce a intrat în viața noastră

Războiul din Ucraina durează de 1 an. Un an de teroare, distrugeri, oameni fugăriți din case și destine răsturnate. Tot de 1 an, zi de zi Caritas Cehia oferă suport refugiaților ucraineni adăpostiți în Moldova. Svita Andrusyk din Kirovograd, e refugiată în Găgăuzia și spune că doar datorită ajutorului primit de la Caritas Cehia reușește să le ofere un trai demn celor trei fiice ale sale.  

Nu ne dădeam seama cât de fericiți eram

 Până să vină războiul, Svita muncea la căile ferate din Ucraina. Avea o casă la țară și împreună cu soțul se bucurau de cele trei 3 fetițe - Sofia (12 ani), Anna (9 ani) și Varvara (2 ani). Serviciu, grădiniță, școală, sărbători în familie – așa arăta rutina familiei Andrusyk, până când, într-o zi obișnuită, toate astea s-au spulberat.

„Nici nu ne dădeam seama cât de fericiți eram. Aveam totul ce ne puteam dori– familie, serviciu, prieteni, copii. Astăzi mai am doar speranța că voi avea destule puteri ca să le asigur copiilor un viitor decent.” 

Familia Andrusyk din Kirovograd e refugiată în Găgăuzia

 

Ziua în care am îmbătrânit cu 10 ani

Pentru Svita războiul a început cu un sunet de la  prietena ei, pe la ora 3, în dimineața zilei de 24 februarie 2022. Îi spunea printre lacrimi că este bombardat Kievul. N-a reușit să afle detalii deoarece legătura s-a întrerupt... 

Eram în picioare, dar eram inconștientă. Nu știam dacă să cred ce-am auzit, dar nu părea să sune a glumă. În acea zi am îmbătrânit cu 10 ani. ” Starea de șoc Ie-a fost spulberată de primele explozii căzute peste sat. Primele clădiri lovite au fost școala, grădinița și câteva case. Svita a vrut să-și trezească copiii, dar nu a mai apucat. Toți erau deja în picioare, speriați de zgomotul exploziilor.  

„Afară mirosea a război – foc, fum, strigăte de durere, sunetele sirenelor împreună cu bubuiturile exploziilor.” 

S-au evacuat în subsolul casei, dar nu pentru mult timp. Satul era aproape de o unitate militară și era permanent sub bombardamente. Familia Svitei a decis să se adăpostească la marginea satului, în partea opusă bazei militare, în subsolul unei case părăsite.

Acolo au locuit împreună cu alte 30 de persoane, timp de o lună, așteptând momentul când vor putea fi evacuați.  

Evacuția din țara devastată de război

Într-o noapte voluntarii le-au spus că este timpul să plece. Au mers spre gara din apropiere într-o mașină veche cu 5 locuri în care au urcat 13 persoane și un câine mare de pază (Alabai).

„Am trecut prin jumătate din Ucraina și am văzut o țară devastată de război. Nu mai vedeam zâmbete pe fețele oamenilor.” 

Pentru Svita războiul a început cu un sunet de la  prietena ei, pe la ora 3, în dimineața zilei de 24 februarie 2022

De la Odesa, cândva un oraș plin de turiști și cum plin de refugiați, Familia Svitei a pornit spre vama Palanca. De acolo au ajuns în Tiraspol. Însă situația financiară grea și lipsa ajutoarelor în stânga Nistrului i-a determinat să se mute în dreapta Nistrului.

Acum Svita locuiește în satul Beșghioz (Găgăuzia). Fetele mai mari merg la școală. Cea mică e cu mama acasă. Stau la o casă la sol și nu le vine ușor, trebuie să facă zilnic focul cu lemne.  „Fiecare zi este o provocare pentru noi. Mâncare, lemne de foc, servicii – avem nevoie de toate. Sprijinul pe care îl primim de la Caritas Cehia – bani cash, vouchere pentru alimente, produse igienice, lenjerie - sunt de mare ajutor. Ne mulțumim cu ce primim. Important este că trăim în pace. Va veni și ziua în care ne ne vom putea întoarce acasă, în Ucraina ”.

La un an de zile de la începutul invaziei ruse, Svita susține că îi pare rău că încă nu a reușit să le explice în totalitate copiilor ce este războiul și de ce a intrat în viața lor. Este de părerea că situația prin care trec le va fi cel mai bun dar și cel mai dur învățător.  

La un an de zile de la începutul invaziei ruse, Svita susține că îi pare rău că încă nu a reușit să le explice în totalitate copiilor ce este războiul și de ce a intrat în viața lor.

Varvara, de 2 ani, a înțeles că războiul este ceva rău atunci când am fost nevoiți să-i lăsăm trotineta în gară. Dar va veni și acel timp când armele vor fi reduse la tăcere și împrejur vor răsuna doar strigătele de bucurie ale copiilor, plimbați pe trotinete.”, ne-a spus cu speranță în glas Svita.

De la începutul războiului, Caritas Cehia a sprijinit circa 15.00 0 refugiați ucraineni, a acordat ajutor în numerar pentru mai bine de 2,000 refugiați, a oferit peste 3,400 consultații psihologice, a distribuit circa 4,000 de pungi cu produse igienice de primă necesitate și suport financiar pentru circa 2.000 de refugiați pentru nevoile suplimentare pe care le aduce cu sine perioada rece a anului.