Lucrătorii umanitari sunt esențiali în gestionarea unei game largi de crize din întreaga lume, fie că este vorba de incendii, cutremure, inundații sau războaie și conflicte. Munca lor garantează că ajutorul ajunge la cei mai nevoiași. Știați că marea majoritate a lucrătorilor umanitari sunt localnici? Sau că munca umanitară implică mult timp petrecut la birou? Citiți despre alte aspecte interesante ale acestei profesii.
1. Majoritatea lucrătorilor umanitari sunt localnici
Deși există o rețea extinsă de ajutor internațional în situații de criză, cel mai mare număr de lucrători umanitari sunt localnici. Aceștia sunt cei care cunosc cel mai bine condițiile locale, care știu la cine să apeleze într-o anumită situație și cine are cea mai mare nevoie de ajutorul lor. Localnicii au, de asemenea, avantajul de a cunoaște limba și cultura. Și, bineînțeles, ei sunt primii pe teren, așa că nu este nevoie să aranjați vizele sau vaccinurile necesare sau să cumpărați bilete de avion.
Cunoașterea comunităților locale este esențială atunci când se furnizează ajutor umanitar. Este bine să știi cum funcționează viața în zonă, dar și, de exemplu, unde este piața sau unde au loc evenimente importante. Acest lucru facilitează furnizarea ajutorului exact acolo unde va fi cel mai util.
2. Echipa de ajutor umanitar poate lucra în locuri de criză pentru perioade lungi de timp
Adesea asociem activitatea umanitarilor cu pericolele acute și dezastrele care trebuie abordate urgent. Fie că este vorba de dezastre naturale sau de război, munca necesară în ochii publicului durează doar câteva zile sau săptămâni.
Odată ce cea mai mare criză a trecut, există o trecere treptată de la ajutorul umanitar la ajutorul pentru dezvoltare. Scopul este de a ajuta persoanele vulnerabile să devină autosuficiente. Acesta este și modul în care lucrează Caritas Republica Cehă. În Zambia, de exemplu, îi ajutăm pe refugiați să urmeze studii superioare și să învețe o meserie, iar în Irak îi sprijinim pe localnici după război să își reconstruiască micile afaceri sau ferme.
3. Baza activității umanitare este respectul
Ajutorul umanitar trebuie să fie întotdeauna însoțit de principiile umanității, neutralității, imparțialității și independenței. În practică, acest lucru înseamnă că lucrătorii umanitari abordează suferința umană oriunde este găsită, acordând o atenție deosebită celor mai vulnerabili, respectă obiceiurile locale, oferă asistență bazată pe nevoi, fără discriminare, nu iau nici o parte într-un conflict armat sau în alte dispute.
Mulți lucrători umanitari ar prefera să își muște limba decât să își exprime propria opinie cu privire la ceea ce se întâmplă în jurul lor la un moment dat. Critica publică a condițiilor locale sau atribuirea de vinovății sunt strict interzise, în primul rând din cauza riscului pentru personalul umanitar, ceea ce poate duce la o limitare a furnizării de ajutor celor care au nevoie urgentă în mijlocul conflictului.
4. Munca lucrătorilor umanitari este solicitantă din punct de vedere psihologic
Pe lângă disconfortul fizic, lucrătorii umanitari trebuie să se aștepte și la un nivel ridicat de disconfort psihologic și stres pe termen lung. Lucrătorii umanitari profesioniști urmează cursuri de formare psihologică pentru a învăța cum să intervină în situații de criză sau cum să se ocupe de persoanele aflate în situații psihologice dificile.
Nu este ușor să vezi suferința altora cu propriii ochi și, prin urmare, este adevărat și în ajutorul umanitar că trebuie să te ajuți mai întâi pe tine însuți pentru a-i putea ajuta eficient pe alții.
5. Lucrătorii umanitari sunt profesioniști
În ciuda concepțiilor greșite, lucrătorii umanitari nu sunt entuziaști care călătoresc în străinătate pentru a salva lumea în timpul lor liber și fără experiență. Lucrătorii umanitari sunt în primul rând profesioniști care lucrează în domeniul lor de mult timp. Munca umanitară necesită experiență profesională, rezistență mentală și fizică, precum și resursele materiale și de personal necesare. Este important ca ajutorul să fie organizat și structurat strategic. Acest lucru face posibilă furnizarea eficientă a ajutorului. Pasionații neexperimentați care decid că vor să ajute și zboară în cealaltă parte a lumii fără cunoștințele necesare pot ajunge să facă mai mult rău decât bine.
Activitatea umanitară în context internațional face chiar obiectul unor programe de studii universitare, în cadrul cărora studenții participă, de exemplu, la cursuri de stres sau la un stagiu obligatoriu în străinătate.Voluntarii sunt, de asemenea, importanți în domeniul ajutorului umanitar, dar în loc să călătorească neorganizat la locurile de criză, ei se pot implica în activitățile organizației direct din centrul acesteia și pot ajuta la administrare sau, de exemplu, la pregătirea materialelor de comunicare. Alternativ, ei pot călători pentru a face un stagiu într-o organizație de renume, ceea ce este cu siguranță mai bine decât să plece să ajute pe cont propriu.
6. Lucrătorii umanitari petrec mult timp la birouri
Munca pe teren este doar o parte a ajutorului umanitar. Un alt aspect important este cel administrativ, cum ar fi redactarea proiectelor, a cererilor de finanțare sau evaluarea activităților. Să nu uităm de menținerea relațiilor cu oficialii locali sau de comunicarea cu donatorii. Prin urmare, un birou, un computer și un telefon fac parte din echipamentul de bază și esențial al unui lucrător umanitar.
19 august marchează Ziua Mondială a Ajutorului Umanitar. Această dată comemorează ziua în care, în 2003, 22 de lucrători umanitari, inclusiv reprezentantul șef al ONU în Irak, au fost uciși într-un atentat cu bombă asupra unui hotel din Bagdad.
Am dori să dedicăm Ziua mondială a ajutorului umanitar din acest an colegilor noștri de la Caritas Ierusalim și tuturor lucrătorilor umanitari care au ajutat neobosit în Gaza, în pofida faptului că ei înșiși au fost afectați de război.