10. ianuarie 2024
Noutăți
Svetlana și Victoria, două surori din regiunea Odesa, duceau o viață îndestulată și liniștită până să înceapă războiul. Când bombardamentele au devenit din ce în ce mai dese, cele doua surori de 39 și 36 de ani și-au luat copii și-au plecat în căutarea unui refugiu sigur pe care l-au găsit în or. Comrat (Moldova).
Suflete împrăștiate din cauza războiului
Surorile Svetlana și Victoria au ales Moldova pentru că e aproape de Ucraina și pentru că aici aveau rude. La început i-a ajutat un verișor care i-a adăpostit la el acasă și a avut grijă de ei.
Când au înțeles că războiul nu se va încheia curând, familia s-a mutat într-un apartament închiriat în or. Comrat. „Tot ce-am agonisit o viață a rămas în Odesa. Toate lucrurile noastre sunt acolo și viața noastră tot acolo este. Am pus-o pe pauză acum.” ne povestește Svetlana.
„Soțul meu nu a putut veni cu noi. Ne bucurăm că l-am putut lua măcar pe tata. Are 68 de ani și multe probleme de sănătate.” continuă cu tristețe sora mai mică.
În Odesa, Svetlana era proprietara unui salon de manichiură pe care a fost nevoită să-l închidă când a venit războiul. În Comrat a încercat să își găsească un loc de muncă într-un salon de înfrumusețare, dar orașul e prea mic și saloanele locale au deja echipa formată. Între timp are grijă de fetița ei, Daria (7 ani) încercând să o sprijine și să o integreze în noul mediu. Daria continuă orele online, la școala din Ucraina și spune că deși îi place aici, vrea să revină cât mai curând acasă, la prietenii ei din curte.
Victoria, sora mai mare, până la război, lucra într-o agenție de turism. Deși continuă și acum munca de la distanță, ea recunoaște că cererile pentru călătorii au scăzut semnificativ: „Oamenilor nu le mai stă gândul la vacanțe de când a început războiul” . Fiul Victoriei, Dmitrii (6 ani), frecventează grădinița locală și la fel ca verișoara lui, Daria, se adaptează noului mediu.
În căutarea unui nou acasă în prag de bătrânețe
Iurii (68 de ani), tatăl Svetlanei și al Victoriei, a muncit toată viața ca șofer. De curând se pensionase, dar continua să meargă la muncă. Nu și-a imaginat niciodată că la pensie în loc să se bucure de zilele liniștite și plimbările cu nepoțeii va ajunge să-și caute o nouă casă.
Iurii spune că a opus rezistență și nu a vrut să părăsească Ucraina: „Aș fi preferat să rămân acasă, chiar dacă acolo e război, însă fetele m-au convins să vin cu ele. Acum sunt un pensionar pe drumuri, după o viață de muncă și dedicație.” Deși îi vine foarte greu să se obișnuiască cu noua lui rutină, Iurie spune că e recunoscător totuși pentru că are fetele și nepoții în preajmă și sunt cu toții sănătoși și la adăpost.
Sprijinul Caritas Cehia pentru Refugiații Ucraineni în Moldova
Caritas Cehia a sprijinit această familie prin acordarea ajutorul numerar lunar. Banii oferiți de Caritas Cehia au fost utilizați pentru a-i achiziționa medicamente lui Iurii și pentru a acoperi o parte din cheltuielile de chirie. Familia a mai primit vouchere alimentare, vouchere pentru haine de iarnă și pachete cu produse esențiale de igienă. În total, Cariats Cehia a sprijinit circa 15.000 de persoane în acest fel.
