11. aprilie 2022
Noutăți
„În casa de lângă noi o familie se ascundea într-un subsol. Știam că acolo se află și o femeie însărcinată. În una din zile, soțul ei a ieșit din subsol ca să găsească ceva pe mâncare și medicamente pentru soția sa însărcinată. În timp ce mergea după alimente, el a devenit ținta împușcăturilor. Bărbatul a fost omorât pe loc.” Așa își amintește Natalia Starostenco din orașul Herson, Ucraina, ziua în care a fugit, împreună cu familia din calea exploziilor și a bombardamentelor.
Orașul nostru - ocupat de dușman
„Am fost martori când o mașină cu trei oameni pe care îi transporta a fost ciuruită de gloanțe. Doi oameni au fost omorâți, iar o fată aflată în acest automobil a fost găsită trei zile mai târziu, în altă parte, moartă. Nimeni nu știe cum a murit, în ce circumstanțe și de cine a fost scoasă din mașina respectivă. Orașul nostru este ocupat de dușman. Au fost instituite puncte de trecere de către soldații ruși. Din această cauză în Herson nu mai ajungeau TIR-urile cu produse alimentare și medicamente. În magazine alimente nu mai erau aproape de loc. Oamenii stăteau la coadă câte 3-4 ore. Intrai și nu găseai nimic pe rafturi. Putea găsi doar ketchup sau chipsuri și vodcă. La ora 15.00 magazinele se închideai pentru că începea starea de asediu”, povestește Natalia.
Cel mai greu le este oamenilor cu boli cornice
„Seara ajungeam acasă – după o zi de stat la coadă la magazin - și imediat trebuia să ne coborâm în subsol. Pe străzi patrulau soldații ruși. Dacă vedeau un bec aprins, luminau în fereastră ca să stingem toate luminile. Cel mai greu le venea oamenilor cu boli cornice. Ei, practic, au fost lăsați să moară pentru că nu mai putea găsi nimic în farmacii pentru boala lor. De exemplu, așa s-a întâmplat cu o persoană bolnavă de diabet. Toate proviziile ei de medicamente s-au terminat, nu a mai avut de unde să le procure și în trei zile a decedat.
Când am plecat din Herson, oamenii încă ieșeau la proteste pașnice împotriva războiului. În ziua în care am plecat – pe 27 martie, am văzut cum în acești oameni deja au început să se arunce cu gaze lacrimogene, să-i împuște în picioare”, mărturisește femeia.
Cu arma ațintită spre noi din cauza imnului Ucrainei
„Atunci când am părăsit orașul, trebuia să traversăm mai multe puncte de trecere instalate de soldații ruși. De la alți orășeni am auzit că se controlează chiar și conținutul telefoanelor mobile. Aflând asta am șters din telefoane tot ce ni s-a părut că ar putea genera furia lor. Dar când am ajuns la un punct de trecere, un soldat rus a găsit în telefonul fiicei un video în care ea cu alți copii, la o tabără de vară, intona imnul de stat al Ucrainei. Soldatul a întins spre noi arma și a spus să ștergem acest clip”, își reamintește Natalia cuprinsă de emoții.
Astăzi, toată familia femeii, copiii și sora ei cu fiica sa, se află în Moldova, în centrul de plasament pentru refugiați din Anenii-Noi. Caritas Cehia în Republica Moldova ajută acest centru cu tehnică de uz casnic, plăpumi și lingerie de pat, pentru ca refugiații de aici să se poată acomoda cât mai ușor. Femeile spun că vor acasă, chiar dacă au fost primite aici cu căldură și multă grijă.
„Tot ce vrem acum e să revenim acasă. Dar e foarte periculos acolo. Aici în Moldova e liniște și pace. Cât de straniu n-ar suna dar ne-a bucurat o frază a localnicilor: ”Sunteți oaspeții noștri, simțiți-vă ca acasă.” Da, vrem să fim doar oaspeți. Pentru că din ospeție întotdeauna te întorci acasă” – spune disperată femeia.
De la începutul războiului din Ucraina, Caritas Cehia oferă asistență umanitară refugiaților adăpostiți în Republica Moldova. Sprijinul Caritas Cehia este orientat pe asistență medico-sociale oferită refugiaților și pe echiparea logistică a centrelor de plasament cu cele necesare unui trai decent.
