Copiii mei cresc în liniște, departe de bombardamente, dar și de casă, spune Valentina, refugiată în Moldova
15. noiembrie 2023 Noutăți

Copiii mei cresc în liniște, departe de bombardamente, dar și de casă, spune Valentina, refugiată în Moldova

Războiul din Ucraina a răsturnat viața a mii de familii. Valentina Vozneak (30 ani) era în ultimul trimestru de sarcină când a izbucnit războiul. După zile și nopți de bombardamente, Valentina a decis că e timpul să plece cu copiii și mama ei în căutarea unui loc mai sigur. Au ales Moldova ca punct de refugiu, iar Caritas Cehia i-a susținut cu produse de igienă și vouchere alimentare pentru a-și acoperi nevoile de bază.

A devenit mamă pentru a doua oară când a început războiul

Până la război, Valentina Vozneak  locuia în Serhiivka, un oraș din regiunea Odesa. Era contabilă la un centru de tratamente balneare și ducea o viață liniștită, alături de soțul și fiica ei Miroslava de 8 ani.

Așteptau să devină părinți pentru a doua oară când a venit războiul. Daniil s-a născut în plin război, într-un spital din Odesa. La început, Valentina era optimistă. Credea că acest conflict va dura puțin și continua să lucreze de acasă, de la distanță, dorind să menține un minim de normalitate pentru familia sa. Însă, după un bombardament puternic care le-a a zguduit orașul, ea a înțeles că are nevoie de un loc mult mai sigur pentru copiii săi și a decis că e timpul să se refugieze în Moldova împreună cu mama sa.

Refugiat în Moldova la doar 1 lună

Valentina a ales Moldova datorită proximității cu Ucraina. Împreună cu copiii și mama sa, Svetlana (52 de ani) au traversat frontiera prin Palanca, cea mai apropiată și mai sigură rută disponibilă la acel moment. N-a fost o călătorie ușoară. Cu un bebeluș de doar 1 lună în brațe și cu Miroslava care îi adresa mereu întrebări despre unde merg și cine îi așteaptă acolo, Valentina și mama ei au reușit să treacă hotarul și să ajungă cu bine în Moldova.

Valentina reușește să muncească, de la distanță, iar mama ei are grijă de Daniil, bebelușul de 10 lunii

Familia a fost adăpostită într-un centru de plasare pentru refugiați din or. Călărași unde au primit găzduire și toate cele necesare unui trai liniștit.

Miroslava s-a adaptat rapid la noua sa viață în Moldova. Ea continuă școala online și îi place mult matematica. Centrul de plasament are o cameră de joacă unde copiii se implică în diverse activități, cum ar fi pictura și dansul, iar Miroslava merge cu bucurie acolo. Și-a format prietenii, atât cu alți copii refugiați, cât și cu copiii locali care vin să se joace în curtea centrului.

Și Valentina s-a obișnuit cu noua iei viață în Moldova. Ea reușește să muncească, de la distanță pentru că are sprijinul mamei sale, care îngrijește de Daniil, bebelușul de 10 luni de zile.

Sveltana vrea să revină acasă chiar dacă acolo e război 

Deși în Moldova e pace și e liniște, adaptarea e mai grea pentru Svetlana, mama Valentinei.

Svetlana a muncit toată viața la centrul balnear din Serhiivka ca și asistentă medicală. Are o singură dorință: să revină acasă. „Vreau să mă întorc la mine acasă chiar dacă acolo e război. Acolo e casa mea și toată viața mea” ne-a spus printre lacrimi Svetlana. Dorul de casă nu-i dă pace Svetlanei, însă ea este conștientă ca fiica sa are nevoie de ajutor și va rămâne în Moldova o perioadă până când Daniil va fi mai independent.

Și Valentinei îi lipsește casa: „Nu ducem lipsă de nimic. Ne lipsește doar casa. Recent am avut nevoie de servicii medicale pentru copii și le-am primit gratuit. Am fost foarte bine tratați și deserviți, dar ne este dor de casă, de soț. Suntem departe de bombardamente, dar și departe de casa noastră.

 Până la război, Valentina Vozneak  locuia în Serhiivka, un oraș din regiunea Odesa. Era contabilă la un centru de tratamente balneare și ducea o viață liniștită, alături de soțul și fiica ei Miroslava de 8 ani.  Așteptau să devină părinți pentru a doua oară când a venit războiul. Daniil s-a născut în plin război, într-un spital din Odesa. La început, Valentina era optimistă. Credea că acest conflict va dura puțin și continua să lucreze de acasă, de la distanță, dorind să menține un minim de normalitate pentru familia sa. Însă, după un bombardament puternic care le-a a zguduit orașul, ea a înțeles că are nevoie de un loc mult mai sigur pentru copiii săi și a decis că e timpul să se refugieze în Moldova împreună cu mama sa.  Refugiat în Moldova la doar 1 lună  Valentina a ales Moldova datorită proximității cu Ucraina. Împreună cu copiii și mama sa, Svetlana (52 de ani) au traversat frontiera prin Palanca, cea mai apropiată și mai sigură rută disponibilă la acel moment. N-a fost o călătorie ușoară. Cu un bebeluș de doar 1 lună în brațe și cu Miroslava care îi adresa mereu întrebări despre unde merg și cine îi așteaptă acolo, Valentina și mama ei au reușit să treacă hotarul și să ajungă cu bine în Moldova.     Familia a fost adăpostită într-un centru de plasare pentru refugiați din or. Călărași

Familia Valentinei a primit sprijin din partea Caritas Cehia sub formă de vouchere alimentare și produse de igienă esențiale, asigurându-le în acest fel nevoile de bază.

Cum i-a ajutat Caritas Cehia pe refugiații din Moldova

Din primele zile de război, Caritas Cehia s-a mobilizat și a echipat 12 centre de plasament din țară pentru a oferi locuințe decente refugiaților. 

Datorită suportului acordat de Uniunea Europeană, Caritas Cehia a oferit sprijin imediat în numerar refugiaților, în special grupurilor vulnerabile, cum ar fi mamele singure și persoanele în vârstă. În același timp, am îmbunătățit accesul la asistență medicală pentru refugiați, inclusiv sprijin psihologic, pentru a-i ajuta să facă față traumei provocate de război. În total, am sprijinit 15.000 de persoane în acest mod.