24. mai 2023
Noutăți
Lilia și Andrii Lykov sunt o familie de pensionari din Harkiv care au fugit din calea războiului și s-au adăpostit în or. Comrat (Moldova). Au ajuns să își caute liniștea și pacea la 1200 de km de casa lor. Își amintesc cu lacrimi în ochi de zilele fericite trăite în orașul Harkiv, în cartierul Saltivka - cel mai mare cartier rezidențial din Ucraina cu o populație de circa 300.000 de oameni.
Credeam că se termină iarna, dar începea războiul
Viața Liliei și a lui Andrii de până la război era una fericită. „Locuiam într-un apartament cu 3 odăi, la etajul 10 a unui bloc cu 16 nivele. Ne duceam des la vila noastră din apropiere – acolo aveam și livadă și vie. În grădina noastră creștea totul ce poate crește în clima Ucrainei. Ne bucuram de zilele liniștite după o viață de muncă.”, ne spune cu lacrimi în ochi Lilia.
Aflat la doar 30 km de graniță, orașul Harkiv a fost unul din primele atacate.„Pe 23 februarie 2022, afară era neobișnuit de cald. Se simțea deja suflul primăverii”, povestește soțul Liliei. „Așa că atunci când am auzit primele bubuituri de la 5 dimineața i-am spus soției că se aude primul tunet, iar înseamnă că am scăpat de iarnă”.
„Tunetele” se auzeau tot mai aproape și tot mai tare, iar atunci când au cedat primele geamuri și-au dat seama că sunt de fapt niște explozii. Lilia și Andrii s-au apropiat de geam, iar ceea ce au văzut i-a lăsat fără cuvinte – cartierul lor era în flăcări.Bombardamentele au continuat și se întețeau în fiecare zi.
„În câteva zile cartierul nostru era numai ruine. Școlile și grădinițele distruse, casele din prima linia distruse în totalitate și asta ținând cont că era vorba de blocuri cu 16 etaje.”
Regula celor doi pereți
Ziua, Lilia și Andrii , stateau în apartament, respectând „regula celor doi pereți” care spune că în timpul unui pericol dacă te afli în casă, e necesar să te culci jos între 2 pereți de bază, fără geamuri. Noaptea, familia Lykov se refugia în cea mai apropiată stație de metro. „Niciodată nu m-am gândit că galeriile metroului l-a pe care le-am construit în tinerețe vor servi ca adăpost pentru mii de ucraineni care fug de război în secolul XXI”, ne-a spun Andrii.
Lilia și Andrii nu voiam să plece din Harkiv, nu voiau să lase la voia întâmplării totul ce au agonisit într-o viață, nici măcar lipsa alimentelor nu îi putea înduplecată să lase totul și să se preocupe de siguranța lor.
Însă atunci când pe strada lor au început a circula tancuri, ei au decis că e momentul să plece, Sperau că războiul nu va dura mult așa că au ales să se refugieze în Moldova, mai aproape de țara lor natală.
Unica noastră dorință este să revenim acasă
Drumul până în Comrat a durat 3 zile. „Nu eram siguri că vom reuși să ne evacuăm. Rachetele zburau chiar deasupra noastră. Când am intrat în Moldova, ne-am dat seama de mărinimia poporului de aici care a sărit în ajutorul nostru. Chiar lângă hotar erau sute de voluntari gata în orice moment să ne ajute. Este purul adevăr atunci când despre Moldova se vorbește ca despre o țară mică dar cu inimă mare.”
La 7 martie, Lilia si Andree împlinesc un an de zile de când locuiesc în Comrat, împreună cu fata lor Olga și nepoțelul Dmitrii. Sechelele zilelor de bombardamente le resimt și acum. Încă tresar atunci când trece un camion mare pe stradă, iar nepoțelul se ascunde atunci când se include centrala termică.
„Când ne-am pornit spre Moldova nu ne dădeam seama cum vom supraviețui într-o țară străină. Nu știam că există ajutoare pentru refugiați. Ajunși aici ne-am adresat la Caritas Cehia și datorită susținerii materiale și morale pe care o primit avem un trăim decent. Nu ducem foame, avem un acoperiș deasupra capului iar rănile noastre psihologice se cicatrizează încetul cu încetul. Unica noastră mare dorință este să revenim acasă, în Harkiv”, spune Lilia.
Soțul Liliei, Andrii, e optimist deși viața de multe ori l-a pus la grea încercare - a participat inclusiv la lichidarea consecințelor avariei nucleare de la Cernobîl:
„După ce am luptat cu radiația aveam impresia că le-am văzut pe toate. Am scăpat viu de acolo ca printr-o minune, și, probabil s-a întâmplat doar de aceea ca să văd cu proprii ochi victoria Ucrainei. Suntem foarte optimiști că acea zi va veni, datorită eroismului poporului ucrainean dar și datorită ajutoarelor din partea țărilor libere! Dacă vreți să fie pace pe continentul european - ajutați Ucraina!”
De la începutul războiului, Caritas Cehia a sprijinit circa 15.000 refugiați ucraineni, a acordat ajutor în numerar pentru mai bine de 2,000 refugiați, a oferit peste 3,400 consultații psihologice, a distribuit circa 4,000 de pungi cu produse igienice de primă necesitate și suport financiar pentru circa 2.000 de refugiați pentru nevoile suplimentare pe care le aduce cu sine perioada rece a anului.
